Thursday, December 22, 2005
EA...
Credeam pana acum ca e doar un simbol si ca e aceeasi pentru toti, credeam ca e o entitate cu o forta extraordinara asupra noastra; alteori incepeam sa o compatimesc pentru misiunea pe care o are si aproape ca as fi vrut sa o strang in brate si sa ii spun ca nu e singura si ca ii voi fi aproape si din cauza asta nu va mai trebui sa se imbrace in negru sau cel putin cand vom fi impreuna sa isi puna vesminte albe.
Credeam ca doar o singura data o voi intalni, la capat de drum si ca ne vom lua de mana si ma voi lasa purtata de pasii ei catre nesfarsit; credeam ca pana in momentul respectiv viata imi apartine si ca scurgerea anilor nu sunt decat o cunoastere a vietii si acumularea unor experiente inedite.
Acum stiu ca EA traieste in mine, imi soarbe cu atata rabdare bucati din viata, o simt cum creste in mine precum un prunc in pantecele unei femei numai ca EA nu a ales sa creasca doar in pantecele meu si nici mie nu mi-ar placea sa o tin captiva intr-un spatiu atat de restrans, e atat de puternica incat are nevoie de intregul meu trup ca sa poata creaste si eu o simt cum imi curge prin vene, cum imi fura jumatate din aer si imi da cele mai sinistre vise, cele mai puternice sentimente, la care inima mea nu poate rezista sa le guste pana la ultima picatura.
Hmmmmm .... a venit in zorii unei zile de vara in visul meu, curios lucru pe care nu l-as fi banuit ... poarta ochii mei. A venit sa ma imbratiseze si sa ma zdrobeasca in stransoarea ei, era furioasa cu ochii larg deschisi gata sa soarba toata viata mea de pana acum, cu gura infometata de carnea mea, insetata de sangele meu, furioasa pe tot ce insemnase existenta mea si totusi a trecut mai departe ....
Cu siguranta ne vom intalni si alta data ... MOARTEA MEA!
Credeam ca doar o singura data o voi intalni, la capat de drum si ca ne vom lua de mana si ma voi lasa purtata de pasii ei catre nesfarsit; credeam ca pana in momentul respectiv viata imi apartine si ca scurgerea anilor nu sunt decat o cunoastere a vietii si acumularea unor experiente inedite.
Acum stiu ca EA traieste in mine, imi soarbe cu atata rabdare bucati din viata, o simt cum creste in mine precum un prunc in pantecele unei femei numai ca EA nu a ales sa creasca doar in pantecele meu si nici mie nu mi-ar placea sa o tin captiva intr-un spatiu atat de restrans, e atat de puternica incat are nevoie de intregul meu trup ca sa poata creaste si eu o simt cum imi curge prin vene, cum imi fura jumatate din aer si imi da cele mai sinistre vise, cele mai puternice sentimente, la care inima mea nu poate rezista sa le guste pana la ultima picatura.
Hmmmmm .... a venit in zorii unei zile de vara in visul meu, curios lucru pe care nu l-as fi banuit ... poarta ochii mei. A venit sa ma imbratiseze si sa ma zdrobeasca in stransoarea ei, era furioasa cu ochii larg deschisi gata sa soarba toata viata mea de pana acum, cu gura infometata de carnea mea, insetata de sangele meu, furioasa pe tot ce insemnase existenta mea si totusi a trecut mai departe ....
Cu siguranta ne vom intalni si alta data ... MOARTEA MEA!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu